Echitate în cuvinte

Săptămâna trecută am avut un dosar la Judecătoria Sector 3. Am ajuns mai devreme și am așteptat să se deschidă sala de judecată. În momentul în care grefiera a deschis ușa, un bătrânel simpatic mi-a ținut ușa și m-a lăsat să intru înaintea sa. Un gest simplu, dar sincer, într-un loc unde, în mod ironic, oamenii sunt adesea puși în fața unui proces în care trebuie să piardă pentru ca altcineva să câștige.

În timp ce aștept să îmi vină rândul, îmi place să observ și să ascult cu atenție oamenii care sunt prezenți în sala de judecată.  A venit și rândul bătrânelului, a mers hotărât în fața judecătoarei, și, cu o voce sigură, și-a prezentat cauza. Formulase o contestație la executare și adusese în instanță executorul judecătoresc care gestionase dosarul de executare la cererea unei asociații de proprietari, reprezentată de o avocată. Părea atât de sigur pe el, de parcă înțelegea fiecare aspect al procedurii.

Judecătoarea l-a întrebat atunci dacă înțelege să cheme în judecată ca pârât pe executor. Răspunsul bătrânului a fost simplu și clar: „Da, pentru că executorul a semnat documentele primite.” Judecătoarea l-a întrebat apoi dacă vrea ca asociația de proprietari să fie scoasă din cauza, iar el a răspuns afirmativ.

Dar, la acel moment, nu era oare locul potrivit pentru ca judecătoarea să deschidă Codul de procedură civilă și să-i citească acel articol care precizează clar că executorul judecătoresc nu poate fi parte într-o contestație la executare? Era atât de simplu. În loc să-i adreseze întrebare după întrebare, ea ar fi putut să-i indice o dispoziție legală clară și apoi să îi adreseze o întrebare suplimentară, într-un limbaj simplu și clar: „Având în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă citate, înțelegeți să vă judecați cu executorul?”

Nu este vorba doar de un simplu articol din Cod, dar de un principiu esențial al procesului judiciar: echitatea. Fiecare justițiabil are dreptul să înțeleagă, să poată participa activ în procesul său. Dacă judecătorul nu explică legile într-un limbaj clar, ușor de înțeles pentru cineva care nu este profesionist al dreptului, atunci întregul sistem poate deveni inaccesibil. În acest context, judecătorul trebuie să își asume un rol activ, nu doar de a aplica legea, dar și de a o face accesibilă.

Este o practică esențială pentru un judecător să fie activ în a explica procedura, dar, totodată, este important de subliniat că   rolul activ al judecătorului nu se confundă cu asistarea părților în proces. A indica o dispoziție legală relevantă nu înseamnă a oferi consultanță juridică sau a prelua sarcina părților în a-și construi cazul, ci este, mai degrabă, o formă de a asigura transparența și corectitudinea procesului. Judecătorul trebuie să explice legea, și sunt de părere că o poate face  fără a înlocui părțile în acțiunile lor procesuale.

Este un aspect esențial al accesului la justiție: un judecător trebuie să ajute părțile să înțeleagă cadrul procesual, dar nu trebuie să înlocuiască gândirea critică a acestora sau să preia sarcina lor de a-și construi cazul. Dacă judecătorul nu explică clar legile aplicabile, întregul proces devine inaccesibil, iar echitatea poate fi periclitată. Un justițiabil care nu înțelege ce se întâmplă în fața sa este, practic, privat de dreptul său de a participa în mod activ la procesul în care este implicat.

Dacă judecătorul ar adopta o atitudine mai deschisă, explicând articolele din coduri într-un limbaj simplu, accesibil, acest lucru ar contribui semnificativ la corectitudinea procesului. Totodată, nu ar încălca principiul imparțialității. Mai degrabă, ar asigura că procesul este echitabil, în sensul că toți participanții – indiferent de pregătirea lor juridică – au aceleași șanse de a înțelege și de a-și apăra drepturile.

Poate părea surprinzător, dar judecătorii nu sunt doar cei care decid, ci și cei care sunt responsabili pentru a ghida și a educa justițiabilii prin labirintul procedural. Într-un mod similar cu medicii, care explică diagnosticul și tratamentele într-un limbaj pe înțelesul pacientului, și judecătorii ar trebui să vorbească într-un limbaj pe care justițiabilul să-l înțeleagă. De ce? Pentru că fiecare om, indiferent de pregătirea sa juridică, merită să înțeleagă cum funcționează justiția în țara lui și ce drepturi are.

Atunci când un judecător își limitează interacțiunea la „proceduri standard” și nu își adaptează explicațiile în funcție de nivelul de înțelegere al părților, nu face decât să creeze un obstacol în calea accesului liber la justiție. În acele momente, procesul devine mai puțin transparent și, din păcate, mai puțin echitabil.

Dacă un judecător ar alege să explice în detaliu dispozitivele legale aplicabile, nu ar doar să îmbunătățească înțelegerea justițiabilului, dar ar asigura și corectitudinea deciziilor. Un proces nu este doar despre ceea ce se întâmplă în sală, ci și despre cum fiecare participant înțelege ce se întâmplă și cum își poate proteja drepturile. Un judecător care își asumă activ acest rol de ghid și educator contribuie la o justiție mai corectă, mai accesibilă și mai umană.

Cred că este esențial ca judecătorii să nu se limiteze la formalitățile legale, dar să se asigure că fiecare justițiabil înțelege ceea ce i se întâmplă, prin expunerea în mod real a dispozițiilor legale, adaptate nevoilor și nivelului de cunoștințe al celor care se află în fața lor.

Pentru că, până la urmă, un proces echitabil nu înseamnă doar aplicarea unei legi, ci și asigurarea că acea lege este înțeleasă de toți cei implicați. Și asta, nu doar într-un limbaj juridic, ci într-un limbaj uman.