Dincolo de ecran

Este esențial să cunoaștem că dreptul de a exprima opinii este protejat de legislația internațională și națională. Articolul 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 30 din Constituția României garantează dreptul la libertatea de exprimare, chiar dacă uneori acest drept poate fi limitat în fața unor pericole sociale.

Nu este nici o noutate că trăim în era tehnologiei și digitalizării, și că acestea nu mai sunt demult o opțiune ci o necesitate.

În ciuda avantajelor create de progresul tehnic, de dezvoltarea constantă a internetului, a aplicațiilor și chiar a tehnologiilor bazate pe inteligența artificială, există și un impact negativ în momentul în care acestea sunt folosite pentru a distorsiona realitatea și a răspândi informații false.

Manipularea informației pe internet, în special în forma de fake news, a devenit un fenomen global care afectează percepția publicului și destabilizează încrederea în instituțiile fundamentale ale societății. Acest tip de manipulare este o amenințare directă la adresa libertății de exprimare și poate fi combătut doar prin educație, transparență și reglementări eficiente.

O societate democratică, prin definiție, recunoaște drepturile și libertățile cetățenilor, inclusiv libertatea de exprimare.

Însă, libertatea de exprimare nu este un drept absolut. În unele cazuri, acest drept poate fi limitat pentru a proteja siguranța națională, ordine publică sau pentru a preveni discursul de ură. La nivelul Uniunii Europene, legislația, precum Legea privind serviciile digitale, reglementează activitatea platformelor online pentru a preveni răspândirea dezinformării și a extremismului digital.

Întrebarea care îmi vine în minte acum este, bine, bine, libertate de exprimare, însă cum recunoaștem linia fină între dreptul de a ne exprima opiniile și valorile și încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți prin răspândirea informațiilor false?

Linia fină poate fi dificil de trasat, dar legea oferă clarificări importante. În România, conform Constituției și legislației europene, răspândirea de informații false care pun în pericol siguranța publică sau drepturile altora poate fi sancționată. Aceste reglementări sunt esențiale pentru protejarea drepturilor individuale într-o societate globalizată, unde comunicarea rapidă poate avea efecte imediate asupra opiniei publice.

Cum alegem informațiile corecte și cum le identificăm pe cele false? Înțelegând nuanțele de fake-news, ne poate ajuta să recunoaștem și să atenuăm efectele dăunătoare, precum și să împiedicăm să ne compromită siguranța.

În acest context, educația socială devine esențială. Conștientizarea metodelor de manipulare digitală, cum ar fi algoritmii care favorizează conținutul polarizant, poate ajuta utilizatorii să devină mai critici față de sursele de informație.

Pandemia de Covid-19, războiul din Ucraina precum și război din Orientul Mijlociu au adâncit tensiunile sociale, neîncrederea în democrație și în instituțiile media, și astfel s-a pus în mișcare un trend de radicalizare pe care îl putem observa pe platformele de socializare.

Aceste evenimente au generat nu doar tensiuni politice și sociale, ci și o expansiune a extremismului digital, alimentată de propagandă și dezinformare. În acest context, este esențial ca reglementările și măsurile de protecție împotriva dezinformării să fie implementate pentru a preveni radicalizarea.

Este de necontestat faptul că social media este un amplificator al acestor trenduri, fiind destul de greu de a îndepărta postările dăunătoare și de a suspenda conturile deoarece acest extremism găsește moduri să eludeze regulamentele impuse de platformele de socializare.
Deși reglementările europene precum Digital Services Act (DSA) au început să combată aceste practici, implementarea acestora pe scară largă rămâne o provocare majoră. Tehnologiile emergente, cum ar fi inteligența artificială, ar putea juca un rol semnificativ în identificarea automată a conținutului extremismului digital.

În ciuda eforturilor de a reduce răspândirea informațiilor ce distorsionează realitatea, platformele eșuează să le identifice și să le îndepărteze înainte ca acestea să fi creat deja un prejudiciu.
Acest fenomen se datorează parțial faptului că multe dintre platformele sociale sunt reglementate în mod fragmentat, iar implementarea unor măsuri eficiente de control asupra conținutului este uneori anevoioasă.

Un rol important în promovarea anumitor ideologii și informații îl au “influencerii” care, având milioane de urmăritori, pot influența extrem de ușor atitudinea și comportamentul acestora.

Având o putere semnificativă asupra opiniei publice, influencerii pot, din păcate, să joace un rol dăunător atunci când promovează informații false, mesaje extremiste sau chiar incită la violență împotriva unui anumit grup de oameni. Deși influența lor ar trebui să fie folosită pentru a educa și a inspira, în multe cazuri aceștia aleg să abordeze subiecte sensibile sau controversate fără a verifica veridicitatea informațiilor sau fără a se gândi la impactul pe termen lung al mesajului pe care îl transmit.

În era digitală, în care informațiile se răspândesc rapid și adesea fără filtrul unei verificări corecte, influencerii au o mare responsabilitate față de publicul lor. Atunci când un influencer răspândește teorii ale conspirației, distorsionează fapte sau promovează mesaje care incită la ură și violență, aceștia nu doar că își manipulează urmăritorii, dar pot contribui și la polarizarea extremă a societății. Este esențial ca aceștia să înțeleagă că platformele pe care le utilizează au un impact real asupra comportamentului și atitudinilor publicului, iar promovarea de idei toxice poate alimenta conflicte, discriminare și chiar violență.

În acest context, influencerii trebuie să fie considerați ca având o responsabilitate morală și socială de a promova mesaje de unitate, educație și respect reciproc, nu de a alimenta conflicte sau de a amplifica extremismul. Legislațiile recente, precum reglementările Uniunii Europene pentru platformele de socializare, încep să impună sancțiuni mai severe pentru răspândirea dezinformării și incitarea la violență, iar influencerii ar trebui să fie conștienți de consecințele legale și sociale ale acțiunilor lor. Fiecare postare sau mesaj transmis poate avea un impact semnificativ asupra unei audiențe vulnerabile, iar influențatorii trebuie să își asume responsabilitatea pentru cuvintele lor.

În acest sens, protejarea integrității și bunăstării publicului și promovarea unui discurs civilizat nu trebuie să fie doar o alegere etică, ci și o obligație legală pentru toți cei care au un impact semnificativ asupra formării opiniei publice.

Efectul devine periculos când aceștia promovează sfaturi medicale, puncte de vedere extremiste sau incită la violență de orice natură.

Influența acestor persoane pe rețelele sociale subliniază necesitatea unor reglementări clare și responsabilități pentru utilizatorii cu o audiență masivă, pentru a preveni răspândirea discursurilor periculoase și a informațiilor false.

Normalitatea zilelor noastre a ajuns să fie reprezentată de libertatea fiecăruia de a răspândi ce informații dorește fără teamă de repercusiuni legale.

Este vital ca acest drept să fie echilibrat cu responsabilitatea de a proteja siguranța publică și de a preveni efectele dăunătoare ale extremismului digital. Educația digitală și reglementările stricte sunt necesare pentru a preveni abuzurile.

Realistic vorbind, este destul de dificil să se aplice repercusiuni legale mediului online. Atâta timp cât nu există o asociere între persoana fizică și contul de pe rețelele sociale și oricine își poate crea un cont fals și promova orice dorește, este dificil de implementat un motor de eliminare a acestui fenomen.
În acest sens, reglementările internaționale și naționale trebuie să evolueze pentru a include măsuri care să faciliteze urmărirea celor care răspândesc informații false și extremiste. La nivel global, există presiuni pentru implementarea unor norme de identificare mai strictă a utilizatorilor și pentru a limita anonimatul pe platformele online.

Grupurile de extremiști au devenit din ce în ce mai sofisticate în utilizarea platformelor sociale pentru a recruta și radicaliza noi membri.

Acesta este un fenomen complex care necesită soluții interdisciplinare, de la reglementări legale până la educație și colaborare internațională.

Gabriel Garcia Marquez spunea că “un om nu are dreptul să îl privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice” – un sfat pe care oamenii ar trebui să îl urmeze.

Nu există o cultură mai importantă decât alta, nu există o religie mai importantă decât alta și mai presus de toate, deși diferiți, nu există un om mai important decât altul.

“Pansamentul” acestei societăți trebuie să fie toleranța! Pare că omenirea a uitat ce înseamnă asta, am uitat că indiferent de rasă, sex, religie – la sfârșitul zilei suntem cu toții oameni.

Este vital să ne antrenăm ascultarea într-o lume care nu se mai oprește din vorbit! Să filtrăm informațiile reale de cele menite să contureze ideologii extremiste, să înțelegem că promovarea acestor valori, indiferent de domeniu, este o amenințare reală asupra vieții sociale, a păcii și a toleranței.

Lumea are nevoie de voci ale speranței, ale moralității, curajului și moderației, voci care să ne ajute să vedem demnitatea în a fi diferiți.

Să avem curajul să credem într-o lume mai bună, dar și să acționăm responsabil pentru a proteja această lume de pericolele care pot decurge din manipularea digitală și extremismul digital. Libertatea de exprimare nu înseamnă doar dreptul de a spune orice, ci și responsabilitatea de a construi o societate în care fiecare voce să fie auzită și respectată, dar fără a adânci falii sau a sprijini ura.

În final, fie că vorbim despre protejarea valorilor fundamentale ale drepturilor omului sau despre lupta împotriva extremismului digital, este esențial să nu uităm că avem atât drepturi, cât și responsabilități. Este timpul ca fiecare dintre noi să își înțeleagă rolul și să contribuie la un viitor mai echitabil, mai tolerant și mai bine informat.